include_once("common_lab_header.php");
Excerpt for Poeme Post Inapoiatiste 3 by , available in its entirety at Smashwords

Poeme Post Imapoiatiste 3

By Anonimus Angelicus

Smashwords Edition

Copyright Anonimus Angelicus

Smashwords Edition, License Notes

This ebook is licensed for your personal enjoyment only. This ebook may not be re-sold or given away to other people. If you would like to share this book with another person, please purchase an additional copy for each recipient. If you’re reading this book and did not purchase it, or it was not purchased for your use only, then please return to Smashwords.com or your favorite retailer and purchase your own copy. Thank you for respecting the hard work of this author.





astra tenent caeleste solum formaeque deorum



sclipiri tremurînd
vis de lumini pierdute
în muguri de flori

Sunshu ejiri



a murit timpul
fără suflet apă din
ceruri coboară



răsare luna
crescută-n zbor diafan
fluture-înger



cîteva stele
se lovesc rar de cerul
din inima ta

Comedia

Cantul 1

Somer fiind si neavind ce face

M am apucat sa scriu sperînd sa te-ntilnesc pe tine

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Celebru eu sa fiu ca-n lumea noastra

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Celebru de nu esti tu esti nimic

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Cînd auzii o voce: Dante eu sint

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Poet am fost cîndva, ori filosof ori geniu

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Sau toate la un loc

[10:17 PM, 1/7/2018] S: In lume-acea ce nu iubea iubirea

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Eu incercai sa scriu despre iubire

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Un lung poem

[10:17 PM, 1/7/2018] S: - O Dante, de tine eu am scris cîndva

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Sperînd ca sa te apar de cei ce doar

Pe tine te denigrau

[10:17 PM, 1/7/2018] S: - Eu stiu si de aceea m am întors la tine

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Sa te indrum

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Apoi pe malul marii ma trezii

O ceață densă si- un soare galben

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Din apa rasarea

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Enea, si alte suflete spre mine

In grup veneau

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Fugisera din Troia, de moarte,distrugere

si ura

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Ieseau încet din apa

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Cînd trupurile lor pe jumatate fusera iesite

Din apa galbenă ca soarele acela luminos

[10:17 PM, 1/7/2018] S: In depărtare

O furtună se iti

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Trăsnet si tunete păreau a-si croi un loc spre noi

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Enea se întoarse, privii spre marea agitată

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Apoi un semn facu

[10:17 PM, 1/7/2018] S: El si celelalte fantasme se despartira-n doua

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Furtuna spre noi venii

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Cînd malul il atinse se oprii

Si apoi ca in neant ea disparu

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Eu ma uitai uimit la tot

[10:17 PM, 1/7/2018] S: "Dar Dante unde e?" ma intrebam pe mine insumi

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Enea ma privii in ochii:

- nu cauta ceea ce nu este de cautat

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Asteapta si totul va venii

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Va revenii asa cum nu a fost

Cum nu va fii

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Caci nu a fost

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Apoi pierii

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Eu ma intoarsei spre uscat

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Sa inteleg eu incercam

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Cînd ma intoarsei din nou spre mare

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Aceeasi ceață galbenă pe loc stătea

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Nimic nu pare sa fi fost.

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Eu singur rataceam prin apa

[10:17 PM, 1/7/2018] S: Un nor se-apropie de mine

Cînd eu priveam spre cer

Pe nor

Un înger luminos,ca soarele de orbitor

In jos privea

Părea a fi nervos

O suliță aurită, ca de lumina, lansa spre mine

Vedeam cum sulita treptat venea

Aproape, mai aproape

Un metru mai la stînga in apa cazu



erai departe
o ploaie interioară
cădea încet rar



ploaie de toamnă
prea rar timpul coboară
(luna doarme iar)

Shinshû Suwako



eternitate
ecoul timpului ce
vine înapoi



prea frumoasă de-ai fi
ai cînta cu îngerii
si ce mult ai iubi
zîmbind plîngerii



în vîrful cerului
ca un văl
valul stelelor



cîntec de seară
stea se leagănă usor
de noapte bună



ploaie de gînduri
sub acoperisul timpului
adiere de primăvară



pacea stelelor
pe oceanul cerului
vîntul adie



sunet de lună pe pămînt
si umbra ta ce-aud căzind
pe-al nostru gînd

Tokaido Ejiri Tago no ura ryakuzu



greiere cîntă
iar ziua răsare din
luna aceea



un cîmp părăsit
o barjă trece încet
liniste goală



mijlocul toamnei
nimic nu e cum a fost
sîntem departe



noapte tăcută
stele adie pe cer
greiere cîntă



un clipocit rar
valuri izbind tîmplele
timpului vara



carmina ad adelina



soare bătînd asfintitul zorilor
...miscă frunzis
cîntecul ochilor



tablou de lună coborîtă-n gînd
o rază cade-n lac zburînd
o lună plin-a fost cîndva
pierdută e iubirea ta



trec păsări
tipete-n adînc
lumină albă te-nfioară
suvoi de apă cristalină
petrece clipele
eternitate-ntoarsă
ascunsă într-o clipă
doi ochii
si alti doi
noi amîndoi
neclare gînduri
clipesc în soare
lumină călătoare



munte întreg soare trecînd
prin pajistea cerului
păsări
pierdute gînduri zboară cu ele
încet, lumina strecoară dalbe-arătări
oameni si nori la marginea cerului



O! divină lumină a ochilor mei!
de-ai vrea sa mă iubesti…
cîntînd as lua din bolta senină
o stea sublimă
de lacrimă plină
un soare, o lună
si-as face din ele
cunună
dragostei mele.
As pune-o pe fruntea de-azur luminată
ce ochi-ti îmbracă în strai de zenit.
Cununa aceea ar fi simbolul
ce-arată idolul pe care-l iubesc.
O! divină lumină a ochilor mei!
de-ai vrea să mă iubesti…
cîntînd as lua din bolta senină
o stea sublimă
de lacrimă plină
un soare, o lună
si-as face din ele
cunună
dragostei mele



însingurare
cocorii trec pe ape
toamnă tîrzie



muguri de flori/pe/
plaja eternitătii
stele stau plîngînd

Shinshû Suwako



pluteau pe lacuri
sclipirile de stele
seară de iarnă



ninge de o zi
si iar se-aude lună
în omăt căzînd



mai bine mă năsteam copac
as fi fost mai aproape de cer
aerul ar fi fost mai curat
si poate un înger s-ar fi odihnit pe crengile mele
povestindu-mi cum a salvat
o poveste de iubire imposibilă
aici
m-ai bine mă năsteam pasăre
zburam printre culorile curcubeului
si as fi fost prieten cu îngerii
as fi simtit zilnic
atingerea aripilor lor cristaline
duioase împletiri ale luminii divine
mai bine mă năsteam delfin
si astfel atingerea buzelor tale
ar fi fost la fel de departe
ca lumina stelelor
iar eu nu mi-s mai fi spus că sînt
un poet fără de talent
mai bine mă năsteam înger
as fi putut fi bun
mai bun decît oamenii pot gîndi
binele
dar m-am născut om
pentru a te putea iubi
pe tine



ca o răsuflare

stelele…perna pe care îmi culc visele
luna…balansoarul în care le adorm
cerul…plapuma cu care le învelesc
si-apoi zîmbesc
zîmbesc unui gînd frumos
gîndul ca tu m-ai putea iubi



sonet jucăus
1
aburind iubirea noastră
ce venea dinspre zenit
o ducea o stea alb astră
conducînd un răsărit
cărti de joc împrăstiate
cioburi dintr-un suflet spart
le citeam cîndva pe toate
sărutîndu-ne pe-asfalt
vei venii cu luna plină
ne-om cunoaste-n răsărit
de-ar sopti stele lumină
chipul tău azi adormit
ca o lacrimă divină
mă va săruta soptit?



trandafiri pe buze, gladiole
în păr, crini sub sprîncene,
garoafe în urechi, albăstrele
pe frunte,
parfum de lumină-ti sclipeste in ochii,
trupul tău
într-o mare de floriflori
de zîmbete



cînd buzele mele au fost atinse de vînt
de flori si de ploaie
au fost mîngîiate de lună si de tine
inima îmi parea mai usoara
ca un fulg de nea
pe marea stelelor
calatoream într-o barcă
fara vîslas, catarg sau pînză
un neobinuit de cald vînt
îmi împingea fiinta spre tine,
la marginea universului
doua stele se întrebau ce e dincolo
caci nimeni stia
dincolo de dincolo
(se spune)
e un abis mai profund decît timpul
e un dor de lumină
de viata, iubire

dar
dincolo de dincolo
e doar dorul de tine



Post Prefata
( Ars Scribendi)
fiinta luminoasă
dimineata îmi spăl sufletul de gîndurile întunericului
la poarta timpului
o cascadă îsi plînge singurătatea
cascada e singură; muntii din jurul ei sînt fiinte goale
purgatoriul a murit demult
iertarea e înghetată în iarna urii
iubirea ce i-a tinut pe oameni împreună
s-a topit si s-a scurs
în oceanul nefericirii
Dumnezeu a lăsat omul
cu el însusi
să se afle
să se întreacă cu el.
întrecîndu-se cu altii (oameni)
omul se întrece cu el însusi
fiecare om e un foc trăit
cărbunii dumnezeirii s-au stins
omul bîjbîie în propriul său întuneric interior
interior si exterior sînt
aceeasi extensie paralelipipedică a fiintei singure
cînd exteriorul si interiorul
devin semne grafice ale singurătătii
revolutia omului începe prin actul de a scrie
scriind despre razele ofilite
omul se scrie pe el însusi si într-un timp diferit
această
altă temporalitate
subminează trăsătura onticată a lumi-nii
nici-o-dată nu a fost o iubire mai intensă
temporalitatea scrisului e temporalitatea
iubirii
scriind
omul se în-scrie pe sine în Marele Scris al Universului.
Dumnezeu scrie cuvîntul,
Dumnezeu scrie Lumea,
scriindu-se pe sine însusi
ne scrie pe noi
în singurătatea scrisului
Omul se regăseste pe sine
a-nul-înd singurătatea,
îl regăseste pe Altul(său)-Acelasi
Altul-Acelasi e clipa vietii
e taina ce se dezvăluie în fiecare sărut ontic
Logosul regăsit se plimbă pe plaja eternitătii
apele oceanului cosmic
zumzăie
încet
cascada a fost singură
dimineata îmi spăl sufletul cu luminoase cuvinte
*
obiectul mergător e o fiintă care plimbă omul
de la o parte a umanitătii
la alta
lasă iluzia unui spatiu a-spatiu
unde fenOMenele se desfăsoară
în Umanitate
timpul se măsoară în metrii iar spatiul în secunde
acest fals para-dox al Umanitătii
îi dezvăluie
physisul intern
Umanitatea fiind una este este-ul
fiind un astfel de timp, nu-curge
luna trece deasupra unui obiect mergător
sau un obiect mergător trece pe sub lună
această dublă perspectivă
înscrisă în temporalitătii diferite
arată ca străzile Fiintei sînt aparente
Fiinta merge doar spre sine
omul călătoreste în obiectul mergător al Fiintei un fals drum
călătorind în sine
OM-ul se află
aflîndu-se află nimic nou
clădirile de pe ambele părti ale acestui drum interior
sînt iluzii ale a-par-entei
a-pare-nta nu pare
ea se iveste la intersectia spatiului cu timpul
exact cînd semafoarele sînt stricate
aceasta negociere
a
omului cu omul
este esenta societătii.
*
Fiinta se desface în a fi si a nu fi
des-făcîndu-se
Fiinta se dezvăluie
această deasă facere a Fiintei
relevă mersul spatiului către timp
*
este ce este si nu este ce nu este
*
dar nu este un este-ce-nu-este?
*
este-ce-nu-este e o fiintă plăpîndă
pare a se strica în fiecare zi
îsi plînge soarta
îsi caută fericirea
fericirea este propensiunea lui este-ce-nu-este spre ceea-ce-este
a-fi fiind fiintează fiinta
fiintarea fiintei
este imposibilitatea ce-si cîstigă posibilitatea în fiecare instant de
timp
continuitatea A-fi-ului creste din sămînta lumii
propensiunea propedeetică a ceea-ce-nu-este-fiind
o
propagă spre a-fi
miscarea de la Fiintă spre Fiintă este Esenta
aceasta miscare este esenta sărutului
în sărut se reface unitatatea primordială a Esentei
în sărut
este-ce-nu-este regăseste este-ul
apele timpului curg spre poarta tuturor misterelor
acolo
timpul se suspendă si devine spatiu
*
suspendarea timpului tine de momentul amînării
*
a cunoaste înseamnă a cunoaste ceea-ce-nu-este
cunoasterea
e a-ducerea lui ceea-ce-nu-este în ceea-ce-este
această falsă ducere
acest fals mers
este Eternitatea
*
a fi înseamnă a re-iubii
*
Fiinta merge spre sine
această mergere a Fiintei spre sine este timpul
*
în iubire timpul redevine Eternitate
*
cunoasterea si iubirea sînt cele două fatete ale Eternitătii
*
Fiinta se desfăsoară spatial
această desfăsurare a Fiintei este Timpul
*
Frumusetea este desfăsurarea temporală a Fiintei
*
a re-iubii înseamnă a gîndii
*
reiubirea iubirii este gîndirea gîndirii
o formă logică validă relevă esenta iubirii
*
pe rîul interior clipoceste un ideal ascuns privirii
iarba Fiintei creste unde nu te astepti
iar Copacii Timpului
se găsesc
pe alei nebănuite
Harta fericirii se vinde la fiecare chiosc
din păcate
nu e actualizată
a actualiza Harta Fericirii înseamnă a dansa cu Timpul
întoarse dintre firele de nisip
gîndurile
udate si udabile ,
zgribulite si ametite
nu se întreabă nimic
asteaptă neasteptînd
speră nesperînd
si iubesc neiubind
iubirea neiubită e cea mai puternică iubire
iar cine dăruieste iubire neiubită
dăruieste Totul
*
albia timpului e goală
oamenii îsi mai spală rufele în ea din cînd in cînd
unele flori
au crescut înăuntru printre rufele murdare
fiecare planetă are albia sa goală
nimeni este acolo pentru a spăla ceva
căci apă nu este
fără apă nu sînt nici lacrimi.
lacrimile sînt înscrise in codul Fiintei
uneori a plînge înseamnă a fi
*
Fiinta îsi regăseste mereu dorinta de a (-) fi





sunetul de noapte plină
va veni cînd e lumină
va veni cîntînd o stea
adunată-n fulg de nea
dimineată de clestar
si un vînt de chihlimbar
un sărut furat din soare
o iubire călătoare


Download this book for your ebook reader.
(Pages 1-8 show above.)